Cine sunt
Bună, sunt Gabriel Soca!
Dacă ar fi să mă prezint în câteva cuvinte, aș spune că îi însoțesc pe ceilalți prin sesiuni de Înregistrări Akashice, Reiki și Tarot. Și că, de asemenea, colaborez cu diverse publicații și platforme, unde împărtășesc conținut despre spiritualitate, dezvoltare personală și alte teme care mă interesează. Iar de ceva vreme fac toate acestea în timp ce călătoresc, lucrând din locurile prin care trec.
Dar nu a fost mereu așa. O bună parte din viață am făcut cu totul altceva, în alt loc, fiind aproape o altă persoană.
Acum cinci ani locuiam în Buenos Aires. Aveam un loc de muncă stabil, studii terminate, o casă, o rutină… și totuși ceva parcă nu se lega.
Privit din afară, totul părea în ordine. Dar înăuntru simțeam tot mai limpede că nu era locul meu.
Între viața aceea și aceasta s-au întâmplat multe. Au fost crize importante, o apropiere tot mai profundă de spiritualitate și schimbări în aproape toate aspectele vieții mele.
Dacă cineva i-ar fi povestit acelui Gabriel cum avea să îi fie viața câțiva ani mai târziu, cu siguranță nu ar fi crezut.
Dar ca să înțeleg cum am ajuns aici, cred că cel mai bine e să încep de la început.
01
Punctul de plecare
La 18 ani am plecat din Bahía Blanca, orașul meu natal din Argentina, și m-am mutat la Buenos Aires ca să studiez comunicarea. Timp de peste un deceniu am construit acest drum: am lucrat la radiouri, pe portaluri de știri, în presă. Am trecut și prin instituții publice, mereu legat într-un fel sau altul de comunicare și de presă.
Aveam studii, un loc de muncă stabil, o rutină, o carieră în față. Dar înăuntru era ceva care nu se potrivea până la capăt.
În mijlocul a toate acestea a început să apară spiritualitatea. Nu a venit dintr-odată și nici ca o mare revelație: a fost o întâlnire blândă, aproape tăcută.
A venit prin partenera mea de atunci, care era mai conectată cu acea lume și a început să împărtășească cu mine experiențele ei și felul ei de a privi viața. La început ascultam cu curiozitate. Mă interesa, mă atrăgea, dar nu îl simțeam ca fiind al meu. Era ca și cum m-aș fi uitat pe o ușă și aș fi închis-o la loc, fără să îndrăznesc să intru.
Încă nu știam că, la scurt timp după aceea, viața avea să îmi dea un imbold.
02
Criza: când totul s-a destrămat în același timp
Așa cum li se întâmplă multor oameni pe acest drum, a existat o ruptură. Un punct de cotitură. Mulți o numesc Noaptea întunecată a sufletului. Iar numele nu exagerează.
A fost o etapă în care toate aspectele vieții mele au intrat în criză în același timp: munca, relațiile, locul unde trăiam, sănătatea. Tot ce construisem s-a destrămat, bucată cu bucată, până când nu a mai rămas nimic în picioare.
În acele luni totul a devenit incomod, intens, epuizant și, uneori, foarte solitar. Prea multe lucruri se schimbau în același timp și existau foarte puține certitudini despre ce avea să urmeze.
03
Înregistrările Akashice: ușa pe care nu știam că o caut
În mijlocul a toate acestea, am început să caut ajutor în locuri în care înainte nici nu mi-ar fi trecut prin minte să privesc. M-am apropiat tot mai mult de spiritualitate: citeam, ascultam, cercetam. Căutam noi moduri de a înțelege ce mi se întâmpla.
În una dintre acele căutări au apărut Înregistrările Akashice.
Nu știam prea multe despre ele, dar ceva mi-a stârnit curiozitatea și am decis să fac prima mea citire. Am venit cu speranța de a găsi puțină claritate în mijlocul a tot ce traversam.
Dar am găsit ceva mult mai mare.
Nu a fost atât informația pe care am primit-o, cât ceea ce am simțit în timp ce o primeam: senzația foarte clară că mă aflam în fața a ceva care mă cunoștea profund și îmi vorbea cu o claritate pe care nu o mai trăisem niciodată. Pentru prima dată după mult timp, în mijlocul întregului haos, am început să găsesc un sens profund în ceea ce mi se întâmpla.
Iar acea citire mi-a lăsat, în plus, o sămânță: mi s-a spus că și eu pot învăța să îmi deschid propriile Înregistrări. Mi s-a părut imposibil. Eu? Nu aveam niciun dar, niciun fel de pregătire. Dar ideea a rămas cu mine, rezonând încet și așteptându-și momentul.
Au trecut lunile, iar viața și-a urmat cursul. Am continuat să mă vindec, să învăț, să trăiesc. Am avut alte citiri, alte experiențe… până când, la un moment dat, ceea ce rămăsese să rezoneze și-a găsit locul.
Într-o zi am decis să fac pasul: m-am înscris la un curs de Înregistrări Akashice și am început să exersez constant. În fiecare zi îmi deschideam Înregistrările, puneam întrebări și scriam ce apărea.
La început apăreau fraze răzlețe, dezordonate. Nu știam dacă era canalizare, intuiție, propria mea minte… sau un amestec din toate. Dar un lucru îl aveam clar: acel răgaz singur, în fiecare zi, îmi făcea bine. Mă liniștea, mă ordona și îmi reda puțină claritate exact atunci când aveam cea mai mare nevoie.
04
Conexiunea: când totul a devenit mai clar
Timp de luni întregi am susținut acea practică fără întrerupere. Și, la un moment dat, ceva a început să se schimbe. Conexiunea a devenit tot mai clară, mai fluidă. Ceea ce la început erau idei răzlețe sau fraze scurte a început să se transforme în mesaje mai dezvoltate, mai coerente, cu o profunzime care înainte nu exista.
În același timp, și procesul meu interior avansase. Acea etapă de criză lăsase loc alteia, mai liniștite, mai stabile. Lucrurile s-au așezat și am început să mă simt mai clar, mai în echilibru.
Și în acest context a apărut ceva nou: dorința de a împărtăși toate acestea cu ceilalți. Până atunci, procesul fusese intim, foarte îndreptat spre interior. Dar încetul cu încetul am simțit imboldul de a deschide acel spațiu și de a-l împărtăși.
Așa am început să fac câteva citiri pentru prieteni și pentru oameni pe care îi întâlneam la cursuri, conferințe și ateliere spirituale. Nu exista o structură, nici intenția de a oferi un serviciu. Era, pur și simplu, împărtășirea a ceva ce făcea deja parte din viața mea.
Și atunci a început să devină evident ceva ce la început nu îmi era atât de clar.
Mulți îmi povesteau că citirea îi ajutase să înțeleagă mai bine o situație, să ia o decizie sau să găsească o perspectivă la care nu se gândiseră.
Cu timpul, feedbackul pe care îl primeam era tot mai bun. Și încetul cu încetul am început să îmi dau seama că ceea ce începuse ca o încercare de a mă vindeca pe mine însumi începuse, de asemenea, să le facă bine altora.
05
Să îmi reconstruiesc viața, bucată cu bucată
Pe măsură ce mă schimbam în interior, acele schimbări începeau să se reflecte și în viața mea exterioară. Nu s-a întâmplat de pe o zi pe alta, ci prin mici decizii care, treptat, au schimbat totul.
Am început cu ce era mai aproape: mi-am pus în ordine alimentația, am început să fac mișcare și am redus zgomotul și distragerile de zi cu zi. În plus, am adăugat experiențe noi care până atunci nu făceau parte din viața mea: am început să călătoresc singur, să petrec mai mult timp în natură, să merg pe munte. Am învățat să găsesc spații de liniște în mijlocul unor zile care înainte erau mereu pline de zgomot.
Pe măsură ce procesul meu se adâncea, m-am încumetat să fac pași mai mari: Am lăsat un loc de muncă ce nu mai avea sens pentru mine, am plecat din Buenos Aires și m-am întors pentru o vreme la Bahía Blanca, de unde am început să îmi proiectez ce aveam să fac mai departe.
În mijlocul acestei mișcări, ceea ce începuse ca ceva intim căpăta o altă dimensiune. Fără să îmi fi propus prea mult, am început să ofer citiri ale Înregistrărilor Akashice.
Am câștigat încredere, mi-am rafinat practica, mi-am adâncit felul de a lucra. Iar, ceva mai târziu, s-au adăugat alte instrumente: mai întâi Reiki, apoi Tarotul. Fiecare a venit la momentul său și s-a integrat în mod firesc, lărgind modurile în care îi puteam însoți pe ceilalți în procesele lor.
Iar comunicarea (care de fapt nu plecase niciodată) și-a găsit un loc nou. Am deschis un blog și am început să scriu despre temele care contau pentru mine: spiritualitate, procese personale, căutări, experiențe. Datorită acestei munci s-a deschis posibilitatea de a publica pe platforme dedicate spiritualității, conștiinței și dezvoltării personale.
Astfel, fără un plan pe deplin definit, s-au întâlnit în cele din urmă mai multe lucruri care fuseseră mereu importante pentru mine: comunicarea, scrisul și spiritualitatea.
Astăzi munca mea se desfășoară, mai ales, pe două planuri. Pe de o parte, sesiunile: întâlnirea cu fiecare persoană și însoțirea ei în procesul său. Pe de altă parte, conținutul: să creez și să împărtășesc tot ce învăț, pentru oricine dorește să se apropie de aceste teme.
06
Călătoria: dorința de a trăi în mișcare
În paralel cu tot acest proces, era ceva ce îmi dădea târcoale de multă vreme: dorința de a călători, de a cunoaște, de a explora lumea. Nu ca o călătorie punctuală sau o vacanță, ci ca un mod de viață.
După mai multe călătorii cu dată de întoarcere, în august 2024 am decis să încerc ceva diferit: am plecat la drum fără să știu exact când aveam să mă întorc.
De atunci am trecut prin diferite țări, culturi și moduri de viață. Astăzi, doi ani mai târziu, sunt în continuare în mișcare, lucrez în timp ce călătoresc și las drumul să contribuie și el la a defini ceea ce urmează.
07
Privind în perspectivă
Când privesc în urmă și văd tot drumul parcurs, simt mândrie și recunoștință. Nu pentru că aș fi făcut totul bine — nu am făcut — ci pentru că am avut curajul să mă schimb.
Nimic nu s-a întâmplat dintr-odată. Au fost îndoieli, greșeli, momente incomode și multe decizii mici care, cu timpul, m-au dus destul de departe de acea viață pe care nu o mai simțeam a mea.
Astăzi viața mea seamănă mult mai mult cu mine. Lucrez la ceva care are sens pentru mine, călătoresc, continui să învăț și, mai presus de toate, simt că am mult mai multă libertate de a alege cum vreau să trăiesc.
Poate de aceea îmi și place să îmi împărtășesc povestea. Pentru că uneori o criză pare sfârșitul a ceva, când în realitate poate fi începutul unei etape complet diferite.
Iar dacă am învățat ceva în acești ani, e că nu am nevoie să știu exact ce urmează. Acum cinci ani nu îmi puteam imagina viața pe care o am astăzi și, probabil, nici astăzi nu îmi pot imagina pe cea pe care o voi avea peste cinci. Această incertitudine, acum, mă entuziasmează.